- activitáte
- s. f., g.-d. art. activitäţii; pl. activitäţi, art. activitãţile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
activitáte
Look at other dictionaries:
activitate — ACTIVITÁTE, activităţi, s.f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forţelor proprii într un anumit domeniu, participare activă şi conştientă la ceva; muncă,… … Dicționar Român
scenă — SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea… … Dicționar Român
funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… … Dicționar Român
activa — ACTIVÁ, activez vb. I. 1. intranz. A desfăşura o activitate susţinută. 2. tranz. A intensifica, a înviora o activitate, un proces etc. 3. refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Din fr. activer. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa:… … Dicționar Român
inactivitate — INACTIVITÁTE s.f. Lipsă de activitate; pasivitate. – Din fr. inactivité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inactivitate ≠ activitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INACTIVITÁTE s. 1. inacţiune, inerţie, neactivitate … Dicționar Român
politic — POLÍTIC, Ă, politici, ce, s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale,… … Dicționar Român
post — POST1 Element de compunere care înseamnă după , ulterior şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. post, fr. post . Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 POST2, posturi, s.n. 1.… … Dicționar Român
teren — TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a… … Dicționar Român
atribuţie — ATRIBÚŢIE, atribuţii, s.f. Sferă de autoritate, de competenţă, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [var.: atribuţiúne s.f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, onis. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
compartiment — COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despărţitură într un vagon de cale ferată, într o încăpere mai mare, într un dulap, într o cutie etc. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într o … Dicționar Român
